Standardizarea mentenanței
Chiar dacă toate companiile doresc să-și poată folosi toate resursele de care dispun, la limita lor maximă și să elimine complet toate losses & waste, adesea acțiunile lor nu sunt parte a unei culturi reale a îmbunătățirilor.
Recent, am vizitat câteva companii în care s-au evidențiat problemele echipamentelor (în special breakdown și mici opriri) și, implicit, problemele sistemelor de mentenanță. Managerii știau că aceste probleme determină creșterea costurilor unitare (spare parts; utilities; scrap & rework; volum de producție mai mic cu aceleași costuri fixe etc.) și o productivitate mai scăzută (MTTR și MTBF deficitare; ciclu de timp standard cu variații mari; număr mare de breakdown-uri și mici opriri etc.). Cu toate acestea, chiar dacă percepția unanimă era că există o cultură a îmbunătățirilor, standardizarea mentenanței (curățare, lubrifiere și inspecție; planificarea schimbării pieselor de schimb și a consumabilelor; intervențiile, etc.) nu se dovedea a fi o prioritate.
Așadar, credeți că standardizarea mentenanței (timpi și materiale) ar trebui să fie o prioritate pentru companii în perioada următoare, mai ales pe fondul scăderii volumelor de producție și a profitului?
Sursa: Alin Posteucă on LinkedIn